Numele meu este Andrei și pentru câțiva ani am avut bucuria să fiu kinetoterapeut la Centrul Luchian. Îmi amintesc și acum emoțiile primelor zile, când am intrat pentru prima dată în sala de terapie și am întâlnit acei copii minunați. Am știut din primul moment că aici nu e vorba doar de exerciții, ci de povești de viață, de încredere și de legături care rămân pentru totdeauna.
Copiii m-au primit cu zâmbete timide, dar și cu o energie aparte. Am învățat repede că fiecare pas, fiecare mișcare, fiecare progres, oricât de mic, e o mare victorie. Îmi amintesc bucuria din ochii lor atunci când reușeau să facă un exercițiu nou sau când descopereau că pot mai mult decât credeau. De la ei am învățat ce înseamnă răbdarea, curajul și ce înseamnă, cu adevărat, să nu renunți.
Pe lângă terapia din centru, am trăit împreună experiențe extraordinare. Jocurile Special Olympics de la Oradea, unde am mers cu trei dintre copiii centrului, au fost momente pline de mândrie și emoție. Am văzut acolo cât de departe pot ajunge copiii, atunci când cineva crede în ei și le dă șansa să strălucească. Îmi amintesc la fel de bine și concursul de echitație de la Alba Iulia, unde am participat împreună cu copiii și cu echipa de la Centrul de Echitație din Curtuiușu Mare. Și acolo au fost medalii, dar mai ales amintiri de neuitat.
Anii petrecuți la Centrul Luchian nu au fost doar ani de muncă și rezultate profesionale, ci și ani în care viața mea personală a prins contururi noi și frumoase. A fost perioada în care m-am căsătorit și am devenit tatăl unei fetițe minunate. Poate și de aceea legătura cu centrul va rămâne mereu una specială: pentru că viața mea s-a împletit cu viața copiilor și a familiilor de aici.
Nu a fost ușor să iau decizia de a pleca. O parte din sufletul meu a rămas la Centrul Luchian, alături de copiii pe care i-am văzut crescând și de colegii cu care am împărtășit atâtea momente. Știu însă că povestea mea de aici nu se termină, ci continuă prin amintiri, prin tot ce am învățat și prin oamenii minunați pe care i-am cunoscut.
Pentru mine, Centrul Luchian nu a fost doar un loc de muncă, ci o familie. O familie pe care am să o port mereu în inimă.
Andrei - kinetoterapeut
