Astăzi vă spunem povestea Evei, logopedul care a dăruit glas copiilor și a transformat emoția în cuvinte:
Eva este omul care a dat glas miilor de copii care i-au trecut pragul în 36 de ani de activitate ca logoped la Spitalul Județean de Urgență ”Dr. Constantin Opriș” Baia Mare. Cu o blândețe rară și o răbdare infinită, Eva a fost mereu acel om care a știut că în spatele fiecărui cuvânt nerostit se ascunde o lume întreagă, gata să fie descoperită. Dincolo de carieră, este și o mamă împlinită. Fiul ei, Peter, a moștenit de la ea pasiunea pentru cunoaștere și profunzimea gândului. El este absolvent de medicină la Cluj, astăzi fiind doctorand în neuroștiințe la Universitatea Johns Hopkins din Statele Unite.
Eva s-a pensioant în anul 2014, însă nu a putut să se desprindă complet de chemarea ei. După o viață petrecută în spital, între fișe și aparate, îi era greu să se vadă în alt loc, într-un alt ritm. S-a gândit să își deschidă propriul cabinet pentru a lucra mai departe cu cei mici, moment în care specialiștii din cadrul Centrului Luchian i-au propus o colaborare cu Direcția de Asistență Socială Baia Mare.
„Când am primit invitația să vin la Centrul Luchian, am avut emoții. Nu știam ce o să găsesc, nu știam dacă mai am energia și curajul să încep ceva nou. Însă, încă de la prima întâlnire cu copiii și cu echipa, am simțit că locul acesta are suflet. Mi s-a părut că e o lume în care copilul este ascultat, privit, înțeles — și atunci am știut că pot să rămân”, povestește Eva Mazalik.
Din iunie 2014 până în februarie 2020, Eva a fost parte din povestea Centrului Luchian. A adus un plus de profesionalism, dar mai ales o lumină blândă și caldă, care a schimbat oamenii din jurul ei.
„Am descoperit la Centrul Luchian o echipă care învață neîncetat. M-au primit cu atâta deschidere, încât m-am simțit de parcă aș fi fost acolo dintotdeauna. M-am bucurat să văd că și tinerii specialiști sunt curioși, dornici să învețe și am simțit că pot da mai departe ceea ce eu am primit de la viață și de la copii. Mi-au rămas în minte toți copiii. Fiecare cuvânt rostit pentru prima dată, fiecare zâmbet după un exercițiu reușit. Asta este bucuria mea cea mai mare și dacă ar fi să o iau de la capăt, aș alege din nou logopedia. Aș alege din nou oamenii aceștia, locul acesta”, a mai punctat Eva.
Pentru toți cei care au lucrat alături de ea, Eva a fost un model. A inspirat, a format, a adus liniște și curaj. Colaborarea ei a dus logopedia dincolo de sala de terapie: în creșe, în alte centre, acolo unde era nevoie de o vorbă bună, de un sfat, de o mână întinsă.
Astăzi, la 72 de ani, Eva continuă să lucreze cu copiii. Cu aceeași răbdare, cu aceeași emoție, cu aceeași credință că niciodată nu e prea târziu să înveți să spui lumea în cuvinte. Adevărata măsură a muncii ei nu stă doar în diplome sau în ani, ci și în vocile copiilor care, datorită ei, au învățat să spună „mamă”, „te iubesc”, „mulțumesc”. În felul acesta, Eva nu doar că a redat glas copiilor, ci a dăruit și lumii o parte din vocea ei — o voce caldă, curată, care va rămâne mereu în sufletul celor care au avut norocul să o întâlnească.
Iar noi, cei de la Centrul Luchian, ne străduim în fiecare zi să ducem mai departe ceea ce Eva ne-a învățat — nu doar pe partea de logopedie, ci și în felul de a privi copilul, cu răbdare, profesionalism și respect. Pentru că, așa cum ne-a arătat ea, adevărata terapie începe cu o inimă bună.
#EusuntLuchian
